encefalopatie

Encefalopatia este un termen medical folosit pentru a descrie o deteriorare a funcțiilor creierului, care poate afecta gândirea, memoria, limbajul și comportamentul, precum și starea de conștiență. În general, este rezultatul unei disfuncții cerebrale secundare unui dezechilibru metabolic, toxic sau structural, iar severitatea variază de la tulburări tranzitorii la coma.

Cauzele sunt variate și, în practica clinică, se împart în mai multe categorii: encefalopatii metabolice (hipoglicemie, hipoxie, dezechilibre hidroelectrolitice, insuficiență hepatică sau renală); encefalopatii toxice (alcool, droguri, alte substanțe); encefalopatii infecțioase; leziuni vasculare sau traumatisme; și boli inflamatorii sau autoimune.

Simptomele includ confuzie, tulburări de orientare sau de conștiență, somnolență sau letargie, dificultăți de concentrare și schimbări de comportament. Pot apărea tremor, asterixis, dificultăți de limbaj, convulsii sau, în forme severe, coma.

Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică și pe teste pentru identificarea cauzei: analize de sânge pentru funcția hepatică și renală, glicemie, electroliți; imagistică cerebrală (CT sau RMN) pentru a exclude leziuni; EEG în cazuri selectate; investigații suplimentare țintite în funcție de suspiciune.

Tratamentul vizează identificarea și corectarea cauzei, împreună cu măsuri de susținere neurologică. În encefalopatia hepatică, se utilizează lactuloza și, uneori, rifaximin; în encefalopatia renală, dializă; corectarea dezechilibrelor electrolitice și evitarea toxinelor.

Prognosticul variază în funcție de cauză și de promptitatea tratamentului. Unele encefalopatii sunt reversibile dacă se tratează rapid cauza, în timp ce altele pot persista sau progresau spre leziuni neurologice permanente.