characterizare

Characterizare este procesul de descriere și evaluare a trăsăturilor unui personaj, real sau fictiv, în scopul consolidării imaginii sale în contextul unei opere sau al unui discurs. În literatură, caracterizarea contribuie la înțelegerea identității, motivațiilor, relațiilor și evoluției personajului pe parcursul acțiunii.

Termenul standard în română este caracterizare; forma „characterizare” este o variantă împrumutată sau întâlnită în texte cu influențe din limba engleză sau în învățarea limbii. Ambele se referă la același proces, dar utilizarea normativă prefere grafia românească.

În literatură, caracterizarea se realizează prin două mari categorii de metode: directă, când naratorul sau autorul descrie în mod explicit trăsăturile personajului; indirectă, când trăsăturile sunt deduse din acțiuni, dialog, gânduri, reacții sau modul în care este tratat de alte personaje.

Elemente ale caracterizării includ aspecte fizice (portretul exterior), trăsături psihologice (temperament, atitudini, valori), condiții sociale (ocupație, statut, relații), motivații și evoluția în timp (de la static la dynamic). Practicanții pot susține caracterizarea cu citate din text, exemple concrete și analiză contextuală.

Caracterizarea se aplică și în evaluări critique ale filmelor, pieselor de teatru, biografii și articole despre oameni reali. În educație, studiul caracterizării dezvoltă abilități de lectură analitică, interpretare și argumentare.