atitudini

Atitudinile sunt evaluări mentale și emoționale față de obiecte, persoane, idei sau situații, care pot ghida modul în care percepem lumea și comportamentul nostru ulterior. Ele pot fi exprimate în mod explicit, conștient, sau pot fi dobândite și operate la nivel implicit, fără conștientizare. Distincția între atitudini explicite și implicite este importantă în psihologie și în studii de comunicare.

Majoritatea teoriei despre atitudini include o structură în trei componente: cognitivă (convingeri și afirmații despre obiect), afectivă (sentimente și evaluări emoționale) și comportamentală sau conativă (predispoziția de a acționa în funcție de atitudine). În mod obișnuit, atitudinile pot fi pozitive, negative sau ambivalente, iar forța lor poate varia în funcție de accesibilitate și relevanță.

Formarea atitudinilor este influențată de factori sociali și personali: familie, educație, experiențe, mass-media și normele sociale. Ele pot evolua prin învățare, experiențe noi sau intervenții convingătoare. Funcțiile atitudinilor, precum oferirea de cunoaștere, utilitate, apărare a ego-ului sau exprimarea valorilor, pot facilita menținerea acestora.

Metodele de evaluare includ chestionare pe scări Likert sau scale semantice, precum și metode implicite (de exemplu teste de reacție). Relația dintre atitudine și comportament este adesea probabilă, dar nu obligatorie; pot exista decalaje între ceea ce simțim și cum acționăm în situații concrete.

În practică, atitudinile sunt studiate în psihologie socială, marketing, politici publice și educație. Diferențe culturale și situaționale pot afecta atât conținutul, cât și forța atitudinilor, iar schimbarea acestora poate implica strategii de comunicare, persuasiune și experiențe contradictorii pentru a reduce disonanța cognitivă.