axonul

Axonul este o prelungire a neuronului care transmite impulsuri electrice de la corpul celular către neuroni, mușchi sau glande. El pornește din apropierea corpului celular în zona cunoscută ca colul axonal și poate avea lungimi variabile, cu ramificații la nivelul terminuselor numite axoni colaterali. În compoziția structurii sale se află un axoplasma cu un citoscheleton de microtubuli și neurofilamente, conținut esențial pentru organizarea și transportul materialelor.

Mielinizarea axonilor este realizată în sistemul nervos central de oligodendrocite, iar în sistemul nervos periferic de celule Schwann. Mielina izolează axonul și crește semnificativ viteza de conducere a impulsului electric, care poate să se desfășoare în salturi între nodurile lui Ranvier, numite conducție saltatorie. Nodurile sunt porțiuni fără mielină, unde se află concentrații mari de canale ionice, facilitând trecerea rapidă a semnalului.

Transportul axoplasmatic asigură distribuția materialelor între corpul celular și terminalele axonale, având două direcții principale: anterograd, de la soma spre terminale, și retrograd, în sensul invers. Acest trafic este mediat de proteine motorii, cum ar fi kinesina (anterograd) și dineină (retrograd).

La capătul axonului se află butonii sinaptici, care formează sinapse cu dendritele sau cu alte celule țintă și eliberează neurotransmițători pentru transmiterea semnalului. Axonii pot fi mielinizați sau nemielinizați, iar capacitatea de regenerare este mult mai mare în sistemul nervos peripheral decât în cel central. În ansamblu, axonul este principala cale de comunicare pe distanțe mari între neuroni.