prelungire

Prelungire este un substantiv românesc care desemnează actul sau rezultatul de a prelungi ceva sau de a-i întinde durata, lungimea sau termenul. Cuvântul poate indica atât extinderea în timp, cât și o creștere a dimensiunii fizice a unui obiect. În uz curent, termenul este folosit în multe domenii, de la drept și administrație la medicină și lingvistică, precum și în vorbirea obișnuită.

Etymologia indică faptul că prelungire derivă din verbul a prelungi, la care s-a adăugat sufixul -ire pentru a forma un substantiv de acțiune. Forme conexe includ adjectivul prelungit, precum și expresiile „prelungire a termenului”, „prelungire a contractului” sau „prelungire a valabilității”.

În drept și administrație, prelungire se referă frecvent la extinderea unui termen sau a unei perioade de valabilitate, de exemplu „prelungire a termenului de depunere a documentelor” sau „prelungire a contractului”. În medicină sau psihologie, poate desemna prelungirea duratei simptomelor sau a proceselor temporale, de exemplu „prelungire a durerii” sau „prelungire a tratamentului”. În lingvistică sau în studiile fonetice, termenul poate descrie elongarea unui sunet, deși limba română nu marchează, în general, lungimea vocalică în scriere.

Raporturi conexe includ lungire, ca proces general de măsurare a dimensiunii, iar prelungire subliniază adăugarea sau extinderea în timp sau într-o dimensiune specifică. Utilizarea poate varia în funcție de context, dar esența rămâne aceeași: extinderea sau întinderea în timp sau spațiu.