atributire

Atribuire este termenul românesc pentru actul de a atribui o proprietate, o relație sau o calitate unei entități. Procesul poate implica recunoașterea, descrierea sau transferul unei caracteristici de la o sursă la o țintă. Etymologia provine din latinescul attribuere, format din ad și tribuere, „a atribui” sau „a mesa” o responsabilitate.

În filosofia și logica normative, atribuirea se referă la prevederea sau atribuirea de proprietăți, stări sau relații către obiecte sau evenimente. Se utilizează pentru a descrie predicarea în enunțuri și pentru a analiza validitatea raționamentelor despre cauzalitate, identitate sau caracteristici necesare.

În lingvistică, atributul poate fi înțeles ca o parte de descriere care însoțește un substantiv pentru a-l caracteriza. Atribuirea poate apărea sub forma unui adjectiv sau a unei sintagme atributive, modificând sau specificând sensul substantivului (de exemplu „mașina roșie” reprezintă o atribuire de calitate).

În informatică și știința datelor, atribuire se referă la asocierea de atribute unui obiect sau unei entități în modele de date, baze de date sau surse de metadata. În programare, pot exista sisteme de atribute (annotations) sau etichetări care atașează informații suplimentare despre elemente de cod sau date.

Note de interpretare: sensul exact al termenului poate varia în funcție de domeniu, dar rădăcina conceptuală este transferul sau recunoașterea unei trăsături către o entitate.