atribuirea

Atribuirea este actul de a atribui ceva unei surse, unei persoane sau unui obiect, fie ca aparținere, cauză, proprietate sau responsabilitate. În limba română termenul este folosit în sens general, dar apare frecvent în trei arii principale: filozofie și psihologie, informatică și drept sau administrație. Cuvântul își are rădăcina în latinul attribuere.

În filozofie și psihologie, atribuirea se referă la procesul de explicare a motivelor sau cauzelor unui eveniment sau comportament, precum atribuirea intenției sau a vinovăției. În psihologie socială există erori de atribuire, cum ar fi tendința de a supraestima factorii personali în explicațiile comportamentale.

În informatică, atribuirea se referă la operația de a asocia o valoare cu o variabilă (assignment). Este una dintre cele mai fundamentale operații ale programării, exprimată sintactic prin x = 5 în multe limbaje sau prin forme alternative precum x <- 5 sau x := 5. Atribuirea poate fi simplă sau compusă (de exemplu, x += 2).

În drept și administrație, atribuirea poate desemna transferul drepturilor, obligațiilor sau responsabilităților către o altă persoană sau entitate, sau desemnarea unei funcții sau competențe unei autorități. Astfel, termenul se referă la acțiunea de a încredința sau de a delega o situație juridică, administrativă sau practică.

Etymologic, termenul derivă din latina attribuere; în literatura română de specialitate, atribuirea apare ca substantiv feminin, iar forma atribuirea/atribuirea este utilizată în funcție de poziția în propoziție.