astronomisë

Astronomia este știința care studiază Universul, obiectele cerești și fenomenele din spațiul cosmic. Ea descrie și explică structura, evoluția și componentele cosmosului, precum stele, planete, galaxii, nebuloase și radiații cosmice. Originea termenului se află în grecă: astron înseamnă „stea”, iar nomos „lege”.

Principalele ramuri includ astronomia observațională, care colectează date prin observații cu telescoape, și astronomia teoretică, care dezvoltă modele pentru interpretarea datelor. Subdomenii majore sunt astrofizica, cosmologia, astronomia stelară, planetologia, studiul galaxiilor și al Universului la scară mare. În cadrul planetologiei se analizează planetele și sateliții; obiectele transiente cu fenomene ca supernovele sau exploziile gamma sunt de asemenea obiect de interes.

Metodele includ observații în diferite porțiuni ale spectrului electromagnetic (optic, infraroșu, radio), precum și spectroscopie, fotometrie, astrometrie și interferometrie. Instrumentele cu care se lucrează variază de la telescoape terestre la cele spațiale (de exemplu, telescopul Hubble, James Webb) și radiotelescoape; datele sunt analizate cu metode matematice și simulări computerizate.

Istoria astronomyi: din antichitate, observațiile sistemului ceresc au fost înregistrate de mai multe culturi. În secolul al XVI-lea, modelul heliocentric al lui Copernic, contribuțiile lui Kepler și Galileo au schimbat înțelegerea spațiului. În secolul XX, descoperiri precum expansiunea Universului, pulsațiile și radiația cosmică de fond au impulsionat cosmologia modernă; epoca spațială a extins drastic observabilitatea.

Astronomia contribuie la înțelegerea originilor și evoluției Universului, a proprietăților materiei și energiei la scară cosmică. Tehnologiile dezvoltate pentru observații au impulsionat alte domenii ale științei și tehnologiei, iar cunoașterea spațiului inspiră imaginația publicului și pregătirea viitoare generații de cercetători.