antichitate

Antichitatea este termenul istoriografic folosit pentru a desemna perioada care precede Evul Mediu și care, în mod tradițional, cuprinde apariția primelor civilizații în Mesopotamia și Egipt, în mileniul al patrulea î.Hr., până la sfârșitul veacului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea d.Hr., în funcție de regiune. În această perioadă se dezvoltă sistemele politice, economice, religioase și culturale care vor modela producția civilizațiilor ulterioare.

Principalele regiuni și culturi ale antichității includ Mesopotamia, Egiptul antic, civilizațiile din Valea Indusului și din China, precum și Grecia antică și Roma. În această epocă apar orașele-state, imperiile, coduri de legi scrise, filozofii, științe și tehnici inginerești. Idei politice și juridice grecești și romane au avut o influență de durată, iar arta, literatura, religia și comerțul s-au extins prin continente și prin Marea Mediterană. În unele regiuni, se dezvoltă sinteze între tradiții locale și influențe elenistice, romane sau monoteiste timpurii.

În cronologia europeană, sfârșitul antichității este asociat adesea cu prăbuirea Imperiului Roman de Apus în secolul al V-lea, precum și cu trecerea către o dezvoltare medievală. În alte zone, continuarea civilizațiilor antice a fost marcată de transformări religioase sau de mutări demografice și culturale. Moștenirea antichității rămâne prezentă în instituții politice, sisteme juridice, teorii filozofice, științe și opere artistice care au influențat deceniile sau secolele următoare.