alfabetizare

Alfabetizarea este procesul de dobândire a abilităților de citire și scriere, precum și a competențelor de comunicare scrisă necesare în viața cotidiană. Termenul provine de la cuvântul alfabet și sufixul -izare, indicând orientarea spre însușirea acestor competențe. În limba română poate desemna atât etapa inițială de învățare, cât și ansamblul activităților educaționale menite să transforme o persoană într-un utilizator funcțional al limbii scrise.

În sens mai cuprinzător, alfabetizarea include competențe de citire, scriere și înțelegere a textelor, precum și abilități numerice de bază; în epoca digitală se extinde adesea la alfabetizare media și digitală. Distincția dintre alfabetizare de bază și alfabetizare funcțională reflectă capacitatea unei persoane de a aplica cunoștințele în contexte reale, inclusiv în muncă, învățare și participare civică.

Dezvoltarea alfabetizării este considerată o condiție fundamentală pentru participarea socială, economică și democratică. Formele de alfabetizare includ școlarizarea formală, învățarea în medii non-formale și programele de învățare pe tot parcursul vieții. Politicile de alfabetizare vizează accesul echitabil la instruire, calitatea învățării și monitorizarea progresului, adaptându-se la nevoile comunităților locale.

La nivel global, organizații precum UNESCO estimează că există sute de milioane de oameni cu alfabetizare insuficientă sau absentă, iar progresele sunt inegale între regiuni și grupuri. În multe țări, alfabetizarea de bază este văzută ca o componentă esențială a dreptului la educație și a dezvoltării durabile.