adezivului

Adezivul este o substanță folosită pentru lipirea a două suprafețe, creând o legătură între ele prin aderență chimică sau fizică, ce se poate întări în timp. Clasificările principale se bazează pe mediul de întărire și pe baza chimică: adezivi pe bază de apă (de exemplu PVA, amidon, unele acrilici), adezivi pe bază de solvenți (poliuretan, cauciuc sintetic, silicon, contact), și adezivi reactivi (epoxi, cianoacrilat, poliuretan cu întărire prin reacție chimică). Fiecare tip are caracteristici diferite: timp de deschidere și întărire, rezistență la temperatură și la apă, flexibilitate și compatibilitate cu diferite substraturi.

Adezivii au numeroase aplicații în construcții, tâmplărie, ambalaje, textile, electronice, automobile, mobilier etc. Substraturi uzuale includ lemn, metal, plastic, ceramică și sticlă.

Întărirea poate rezulta din evaporarea unui solvent, din reacția chimică dintre componente, din hidratare sau din reacție la umiditate; performanța depinde de pregătirea suprafeței, temperatura, umiditatea și compatibilitatea materialelor. În plus, proprietățile cum ar fi rezistența la șoc, la cicluri de încălzire și la solicitări mecanice sunt relevante în alegerea adezivului.

Securitatea și mediul sunt aspecte importante: mulți adezivi emit vapori volatili, pot fi inflamabili sau iritanți și necesită depozitare și gestionare conforme cu reglementările locale.

O scurtă istorie indică faptul că adezivii au rădăcini în practici vechi, cum ar fi cleiuri de origine animală sau vegetală; formulările sintetice moderne au extins semnificativ domeniile de aplicare în secolul XX și XXI.