abraziune

Abraziune este un proces de îndepărtare de material de pe o suprafață, cauzat de acțiunea mecanică a contactului cu o suprafață aspră sau cu particule dure. Este una dintre formele uzurii tribologice și poate afecta o gamă variată de materiale, de la metale și polimeri la ceramică și chiar țesuturi biologice.

Există două sisteme principale de abraziune: abraziune de tip două corpuri, în care două suprafețe se freacă direct între ele, și abraziune de tip trei corpuri, în care particule abrazive aflate între suprafețe contribuie la uzură. În ambele cazuri pot apărea mecanisme precum tăiere micro, plowing (deformare în formă de șanț), desprindere de particule și fisurare. Rata abraziunii depinde de mulți factori, printre care diferența de duritate dintre suprafețe, geometria contactului, viteza, sarcina aplicată, temperatura și prezența lubrianților sau a contaminanților.

Evaluarea abraziunii se face prin măsurarea pierderii de material sau a adâncimii de uzură într-un interval de timp sau de distanță. În inginerie, se folosesc teste precum pin-on-disc, orizontiere sau teste de uzură reciprocă pentru a compara materiale, acoperiri sau tratamente de suprafață.

În stomatologie, abraziunea dentară desemnează pierderea substanței dinților prin acțiune mecanică, de obicei din periere agresivă sau din utilizarea pastei abrazive. Aceasta se diferențiază de eroziune (chimică) și de uzură prin contact dentar (attriție).

Prevenția se bazează pe reducerea contactului abrasivei, alegerea materialelor cu duritate adecvată, utilizarea lubrianților sau a acoperirilor protective, precum și tehnici de utilizare sau periere corecte.