Vorbitorii

Vorbitorii este forma plurală a cuvântului vorbitor în limba română. În context lingvistic, termenul desemnează grupul de persoane care folosesc o anumită limbă sau dialect în comunicarea de zi cu zi. Este folosit în sociolingvistică și în dialectologie pentru a indica comunitatea de vorbitori din care face parte un repertoriu lingvistic comun.

Vorbitor în sens etimologic provine de la verbul a vorbi, cu sufixul agentiv -tor. Deși în alte contexte cuvântul poate desemna un orator sau purtător de cuvânt, în lingvistică, vorbitorii se referă în mod obișnuit la persoanele care folosesc o limbă sau un dialect în mod regulat.

Utilizare: Conceptul este central în studiile despre vitalitatea limbii, bilingvism, întreținerea limbii și schimbarea lingvistică. Cercetătorii descriu distribuțiile geografice sau sociale ale voritorilor unei limbi pentru a documenta granițe dialectale, varietăți de prestigiu și procesul de trecere la o altă limbă. Sursele de date includ recensăminte, chestionare, interviuri etnografice și corpusuri lingvistice.

Considerații: Definirea grupului poate fi problematică, deoarece se poate baza pe autoidentificare, competență sau uzul zilnic. Trebuie luate în calcul diferențele dintre vorbitori nativi și non-nativi; unele studii disting între vorbitori nativi și vorbitori de L2 sau vorbitori achiziționați. În contexte de diasporei, vorbitorii formează comunități transnaționale, cu variații în funcție de spațiul în care sunt utilizați limbajul.

Vezi și: sociolingvistică, vitalitatea limbii, comunitate de vorbitori, dialectologie.