Neurotransmitorii

Neurotransmitatorii sunt mesageri chimici care asigură transmiterea semnalelor între neuroni în sinapse, precum și între neuroni și alte tipuri de celule. Ei sunt sintetizați în neuronii presinaptici, stocați în vezicule, eliberați în urma potențialelor de acțiune și, după ce se leagă de receptorii postsinaptici, pot genera efecte excitatoare sau inhibitorii în celula țintă. Termination-ul semnalului se realizează prin recaptare în neuronul presinaptic sau în celulele gliale, prin degradare enzimată sau prin difuzie.

Clasificare și exemple. Majoritatea neurotransmitatorilor se împart în mai multe categorii: aminoacizi (glutamat, GABA), monoamine (dopamină, norepinefrină, serotonină), acetilcolină, neuropeptide, purine (ATP) și mesageri gazoși cum ar fi oxidul nitric. Glutamatul este principalul neurotransmitator excitator în SNC, în timp ce GABA este principalul inhibitor. Dopamina, norepinefrina și serotonina moderează numeroase funcții cognitive și emoționale, iar acetilcolina este esențială pentru contractia musculară și pentru funcții cognitive în creier.

Receptori și semnalizare. Neurotransmitatorii se pot lega de receptori ionotropici (canale ionice direcți) sau receptori metabotropici (cu proteine cu cuplaj G). Răspunsurile variază în funcție de tipul de receptor, de distribuția acestuia și de contextul celular. După eliberare, semnalul este închis prin recaptare (prin transportatori precum SERT, DAT, NET), prin degradare enzimatică (de ex. acetilcolinesterază) sau prin difuzie.

Roluri și relevanță clinică. Neurotransmitatorii reglează învățarea, memoria, moodul, atenția și funcțiile motorii. Dezechilibrele pot implica tulburări precum boala Alzheimer, boala Parkinson, depresia sau epilepsia. Multe medicamente țintesc receptori sau mecanisme de transport pentru a modula activitatea neurotransmițătorilor, cum ar fi inhibitors ai MAO, stabilizatori de dispoziție sau antidepresivele SRI/SNRI.