neuronul

Neuronul este unitatea celulară de bază a sistemului nervos, specializată pentru procesarea și transmiterea informației. Neuronii primesc semnale, le prelucrează în corpul celular și în extensiile sale și le transmit mai departe prin axoni. Împreună cu celulele gliale, creează rețele care permit funcționarea creierului, a măduvei spinale și a sistemului nervos periferic.

Structura principală include corpul celular (soma), dendritele, axonul și sinapsele. Dendritele primesc semnale; axonul transmite semnalul către terminale axonale. Mielinizarea, realizată de oligodendrocite în sistemul nervos central sau de celule Schwann în sistemul nervos periferic, crește viteza transmiterii prin noduri de Ranvier. Neuronii pot fi multipolari, bipolari sau unipolari, în funcție de aranjamentul dendritic.

Transmiterea semnalelor este o fuziune între electric și chimic: potențialul de repaus, aproximativ -70 mV, se transformă în potențial de acțiune prin deschiderea canalelor ionice voltaj-dependente. În axon, fluxurile de Na+ și K+ produc depolarizarea și repolarizarea; la terminale, semnalul electric este convertit în semnal chimic prin eliberarea neurotransmițătorilor în sinapsă, care stimulează sau inhibă neuroni țintă.

Roluri și plasticitate: neuronii formează circuite pentru percepție, mișcare, gândire și reglare autonomă. Plastica sinaptică, baza învățării și adaptării, implică modificări ale eficienței sinaptice, cum ar fi potențarea pe termen lung. Leziuni sau boli ale neuronilor pot afecta funcțiile cognitive, senzoriale sau motorii, iar cercetarea în neurobiologie vizează înțelegerea și tratamentul acestora.