Microserviciile
Microserviciile reprezintă o arhitectură software în care o aplicație este organizată ca un ansamblu de servicii mici, autonome și orientate pe domeniu. Fiecare serviciu implementează o funcționalitate independentă, comunică cu celelalte prin interfețe clare și poate fi dezvoltat, testat, implementat și scalat separat de restul sistemului.
Caracteristici cheie includ separarea pe contexte limitate (bounded contexts), autonomie operațională, contracte de comunicare stabile și
Acest model admite consistența eventuală și, uneori, tranzacții distribuite gestionate prin sabloane (sagas) sau prin fluxuri
Avantajele includ scalabilitate granulară, izolare a eșecurilor, flexibilitate tehnologică și timp de lansare mai rapid pentru
Provocările sunt complexitatea operațională, dificultățile de testare în mediile distribuite, observabilitatea (monitorizare, tracing, logging), gestionarea datelor
Practici recomandate includ containerizare (Docker), orchestrare cu Kubernetes, CI/CD, canary releases, API gateway, registru de servicii,
Istoric: arhitectura a fost popularizată de Martin Fowler și James Lewis în 2014, definind concepte precum autonomia