Hydrocefalie

Hydrocefalie este o condiție neurologică caracterizată prin acumularea excesivă de lichid cefalorahidian (LCR) în ventriculii creierului sau în spațiile subarahnoidiene. Această acumulare duce la dilatarea ventriculilor și la creșterea presiunii intracraniene, cu potențial de afectare a funcțiilor cerebrale.

Hidrocefalie poate fi clasificată în funcție de fluxul LCR: hidrocefalie comunicantă și hidrocefalie noncomunicantă, precum și în funcție de etiologie: congenitală sau dobândită. Hidrocefalia comunicantă rezultă din perturbarea reabsorbției LCR în spațiile subarahnoidiene, în timp ce hidrocefalia noncomunicantă apare prin obstrucție la nivel ventricular sau al aqueductului cerebral. O formă separată este hidrocefalia cu presiune normală (HPN), întâlnită în special la vârstnici, caracterizată prin dilatarea ventriculilor cu presiune intracraniană relativ normală.

Semnele și simptomele variază în funcție de vârstă. La sugari, se poate repera fontanelă proeminentă, creștere anormală a circumferinței capului, iritabilitate, vărsături sau lethargie. La copii mai mari și la adulți, pot apărea cefalee matinală, tulburări de vedere, confuzie, urinare frecventă sau dificultăți de mers. Hidrocefalia cu presiune normală se poate manifesta printr-o triadă de tulburări de mers, demență și incontinență urinară.

Diagnosticul se bazează pe examen neurologic și investigații imagistice (RMN sau CT), care evidențiază dilatarea ventriculilor. Ecografia transfontanelară poate fi utilă la sugari. Tratamentul este în principal chirurgical și vizează evacuarea LCR eventual prin montarea unui shunt ventriculoperitoneal sau ventriculoatrial, sau, în hidrocefalia obstructivă, folosirea hidrocefalostomiei endoscopice de ventricul (ETV). Prognosticul depinde de cauze, vârstă și promptitudinea intervenției; complicațiile includ infecții, malfuncționări ale shuntului și overdrainage.