hidrocefalostomiei

Hidrocefalostomia este o procedură neurochirurgicală prin care se creează o stoma (deschidere) între sistemul ventricular și spațiul subarahnoidian sau între alte compartimente ale lichidului cefalorahidian, cu scopul de a facilita evacuarea LCR în hidrocefalie. Prin această comunicare se poate realiza o fenestrare între ventriculul III sau între ventricule și cisterna magna sau alte cisterne subarahnoidiene, în încercarea de a restabili un traseu de flux al LCR.

Istoric, hidrocefalostomia a fost dezvoltată ca o metodă de bypass în hidrocefalie, în perioadele în care opțiunile de drenaj erau limitate. În prezent, această procedură este rar practicată și, în multe cazuri, înlocuită de metode moderne de gestionare a hidrocefaliei, cum ar fi shunturile ventriculoperitoneale sau ventriculoatriale, precum și de ventrioendoscopica fenestrare a ventriculului III (ETV).

Indicatii și portofoliu tehnic sunt foarte selective. Hidrocefalostomia poate fi considerată în situații de hidrocefalie obstructivă în care se presupune că o comunicare patologică poate menține fluxul LCR sau ca măsură de salvare când alte soluții de drenaj sunt contraindicate sau au eșuat. Totuși, durația și patenta acestei căi de evacuare pot fi limitate de reoccludere, cicatrizare subarahnoidiană și datorită variabilității absorției LCR.

Complicațiile includ sângerări, infecții, malacie de corespondent și eșecul funcțional al deversării LCR. În prezent, hidrocefalostomia reprezintă o opțiune de patrimanie istorică sau de ultimă instanță, în contextul unor practici rare sau contingente.