Ghetoizarea

Ghetoizarea este un termen sociologic și de urbanism care descrie un proces prin care o populație sau un grup este confinat într-o parte distinctă a orașului sau regiunii, unde segregarea socială și economică tinde să se intensifice. Termenul provine din ghetourile istorice și, în română, este folosit pentru a denota atât segregarea formală, cât și excluderea informală.

Mecanismele includ practici discriminatorii în domeniul locuințelor, politici de zonare și planificare urbană, neglijarea infrastructurii și stigmatizarea care limitează accesul la educație, asistență medicală, ocupare și credit. Ghetoizarea poate rezulta din decizii de politică, forțe ale pieței sau o combinație a acestora, fiind uneori amplificată de efecte de vecinătate.

Impacturile sunt sărăcie concentrată, locuințe substandard, mobilitate limitată, rezultate mai slabe în sănătate și educație, precum și excludere socială continuă. Stigma asociată viețuirii într-un gheto poate perpetua discriminarea și poate îngreuna accesul la oportunități.

Contextele istorice și contemporane arată că termenul a fost aplicat la ghetourile evreilor din Europa, la comunitățile rome din Europa Centrală și de Est, precum și la cartiere urbane cu vulnerabilitate economică în diverse țări. În România, discuțiile se axează pe politici de locuire, accesul la servicii, educație și anti-discriminare.

Răspunsuri politice includ politici de locuire incluzive, aplicarea legilor anti-discriminare, regenerare urbană și participare comunitară. Unii critici avertizează împotriva generalizării excesive, susținând abordări care tratează cauzele rădăcină, precum sărăcia, educația, piața muncii și inegalitatea structurală.