discriminarea

Discriminarea este tratamentul inegal sau dezavantajarea unei persoane sau a unui grup pe baza apartenenței la un criteriu protejat. Criteriile protejate includ rasa, etnia, naționalitatea, religia sau convingerile, sexul sau identitatea de gen, orientarea sexuală, dizabilitatea, vârsta și statutul de migranți. Discriminarea poate apărea direct, printr-un tratament diferențiat clar, sau indirect, prin măsuri neutre care afectează în mod disproporționat un grup protejat.

În viața civică, discriminarea apare în domenii precum ocuparea și condițiile de muncă, educația, locuirea, accesul la servicii de sănătate și la servicii publice, precum și în relațiile cu autoritățile. Exemplu: refuzul de angajare pe baza originii sau a dizabilității.

Impactul discriminării este profund: limitează oportunitățile individuale, induce stigmatizare și poate perpetua inechități sociale. La nivel social, poate submina coeziunea și accesul la justiție și servicii, alimentând tensiuni și prejudecăți. Abordarea discriminării implică reforme legale, dar și schimbări culturale.

La nivel juridic, multe țări interzic discriminarea prin coduri civile sau penale, iar organismele naționale sau internaționale ale drepturilor pot primi plângeri, investiga cazuri și aplica remedii. În România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este o instituție-cheie în mecanismele de combatere a discriminarilor. Remediile includ despăgiri, adaptări rezonabile și măsuri de promovare a incluziunii în educație, muncă și servicii publice.

Prevenirea discriminării presupune politici de incluziune, formare în sensibilitate interculturală, transparență în procesele decizionale și monitorizarea impactului. Se promovează adesea acțiuni pozitive pentru echitate de șanse, cu scopul de a reduce decalajele istorice și a asigura tratament echitabil pentru toți cetățenii.