dizabilitatea

Dizabilitatea este un concept multidimensional folosit în sănătate, educație și politici sociale pentru a descrie limitări ale funcționării corpului sau ale capacității de a efectua activități, precum și dificultăți în participarea la viața socială. În cadrul Clasificării Internaționale a Funcționării, Dizabilitatea este înțeleasă ca rezultat al interacțiunii dintre condițiile de sănătate ale unei persoane și contextul său, inclusiv mediul social, fizic și economic, care pot facilita sau împiedica activitățile și participarea.

Modelele principale de înțelegere a dizabilității sunt: modelul medical, care vede dizabilitatea ca un deficit al individului; modelul social, care subliniază barierele întâmpinate în mediul înconjurător și în societate; și cadrul drepturilor omului, care integrează funcționarea cu drepturile și libertățile persoanelor cu dizabilități.

Dizabilitatea poate fi fizică (mobilitate, forță), senzorială (vedere, auz), intelectuală sau de dezvoltare, mentală sau emoțională, sau rezultatul unei combinații. Poate fi prezentă de la naștere sau dobândită în timpul vieții; poate fi permanentă, temporară sau intermitentă, iar severitatea variază în funcție de activitate și context.

Drepturi și politici: Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) stabilește principiile egalității de șanse, accesibilității, educației incluzive și participării în viața publică. Majoritatea țărilor adoptă legi și standarde pentru accesibilitate, tehnologii asistive și servicii de sprijin, cu obiectivul de a reduce barierele fizice, comunicative și sociale.

Terminologie: în limba română se utilizează frecvent expresia „persoană cu dizabilități” pentru a sublinia faptul că persoana rămâne o persoană înainte de dizabilitate. Termenul „dizabilitate” este folosit descriptiv, însă discuțiile despre terminologie continuă în cadrul politicilor de incluziune și drepturi ale persoanelor cu dizabilități.