Diureticile

Diureticile sunt medicamente care stimulează producția de urină, facilitând eliminarea apei și a sărurilor din organism. Ele sunt utilizate pentru tratamentul edemelor asociate cu insuficiența cardiacă, ciroza hepatică sau boli renale, precum și pentru controlul hipertensiunii arteriale. Alegerea unui diuretic depinde de cauza edemului, comorbidități și profilul electroliților pacientului.

Mecanismul și clasificarea: majoritatea diureticelor acționează prin inhibarea reabsorbției de sodiu în segmente diferite ale nefronului, crescând excreția de Na+, Cl− și apă. Principalele clase sunt: diuretice tiazidice (hidroclorotiazidă), diuretice ale buclei Henle (furosemid, bumetanid), diuretice de economisire a potasiului (spironolacton, amilorid), diuretice osmotice (mannitol) și inhibitori ai carboanhidrazei (acetazolamid).

Indicații: diureticele sunt utilizate pentru controlul hipertensiunii arteriale, tratamentul edemelor din insuficiență cardiacă sau hepatică, hiperaldosteronism și, în unele cazuri, profilaxia calculilor renali. Fiecare clasă are particularități privind efectele secundare: hipokaliemie cu diureticele tiazidice și de bucle, hiperpotasemie cu cele ce economisesc potasiul; deshidratare; tulburări de acid-base.

Monitorizare: se recomandă evaluări regulate ale electroliților, funcției renale și tensiunii arteriale. Pot apărea deshidratarea, hiponatremie, hipokaliemie sau hiperuricemie (putând favoriza gută). Unele interacțiuni, cum ar fi cu NSAID-urile sau cu medicamente antihipertensive, pot reduce eficacitatea sau crește riscul de efecte adverse.