însoesc

Însoțesc este forma la persoana întâi singular a verbului românesc a însoți, care în uz curent înseamnă a însoți sau a escorta pe cineva, a merge însoțitor al altei persoane pentru companie, siguranță sau asistență. Termenul poate desemna atât însoțirea fizică în viața de zi cu zi, cât și însoțirea în cadrul unui eveniment sau al unei activități, ori o prezență de susținere în timpul unui proces sau al unei deplasări. De asemenea, poate fi folosit în sens figurat pentru a însoți o acțiune sau o schimbare cu alte elemente.

Note despre gramatică: este un verb tranzitiv. Forme uzuale de indicativ prezent: eu însoțesc, tu însoțești, el/ea însoțește, noi însoțim, voi însoțiți, ei/ele însoțesc. Viitorul simplu: voi însoți (eu voi însoți). Perfectul compus se formează cu auxiliarul have-le: am însoțit. Participiul arha, masculin: însoțit; feminin: însoțită; plural: însoțiți, însoțite. Substantivul asociat include însoțire (acompaniere/însoțire) și, în sens de persoană care însoțește, își poate găsi corespondentul literar însoțitor/însoțitoare.

Utilizare: regulamentar în texte formale și în vorbirea uzuală. Se construiește cu obiect direct pentru a preciza persoana sau obiectul însoțit: „Eu voi însoți pe copii la muzeu.” Se poate folosi și în moduri compuse, de exemplu pasiv: „copiii sunt însoțiți de un adult.” Sinonimele includ acompania (în registre mai restrânse) sau expresii descriptive referitoare la asigurarea prezenței alături.