înlocuire

Înlocuire este un termen românesc care desemnează acțiunea sau rezultatul de a înlocui un element cu altul. Poate avea sens general, referindu-se la înlocuirea obiectelor, a componentelor, a persoanelor în diverse contexte, sau în sens mai tehnic, legat de substituție în procese, proceduri sau sisteme.

Din punct de vedere etimologic, cuvântul derivă din verbul a înlocui, format prin prefixul în- împreună cu rădăcina cuvântului locu/loc (a pune în loc). Sufixul -uire indică de obicei o acțiune sau un proces. În limba română, înlocuirea poate desemna atât acțiunea, cât și rezultatul acesteia și este folosită în numeroase domenii: tehnic, industrial, administrativ, economic, educațional sau cotidian.

Domenii de utilizare

Înlocuirea poate viza înlocuirea fizică a unui obiect sau a unei piese defecte sau uzate în fabricare sau întreținere. În contextul resurselor umane, termenul poate desemna înlocuirea temporară a unui angajat sau substituția unui rol cu o persoană desemnată în mod provizoriu, numită înlocuitor. În contracte sau reglementări, înlocuirea poate prevedea substituția unei părți sau a unui element contractului cu altul.

În informatică și editare de text, înlocuirea se referă la operațiuni de înlocuire a unui șir de caractere cu altul (text replacement) sau la înlocuirea fișierelor în cadrul unui proces de actualizare. În lingvistică, termenul poate fi folosit pentru a descrie substituția unui element în cadrul unui enunț sau al unui sistem formal.

Sinonime comune: substituție, schimbare. Forma înlocuitor, înlocuitorul desemnează o persoană sau entitate care efectuează înlocuirea.