încurajare

Încurajarea este actul de a sprijini sau a stimula pe cineva să-și mențină sau să-și dezvolte motivația, încrederea în propriile abilități și perseverența în fața obstacolelor. Ea poate include exprimarea încurajării, feedback constructiv, ascultare empatică și sprijin practic. Scopul este să responsabilizeze persoana pentru propriul efort și să-i ofere siguranța de a încerca, chiar și în situații dificile.

Din punct de vedere etimologic, încurajarea derivă din verbul a încuraja, format cu prefixul în-, împreună cu cuvântul curaj. Astfel exprimă actul de a insufla sau de a întări curajul și determinarea. Forma nominală -are indică procesul sau rezultatul: încurajare.

În practică, încurajarea este întâlnită frecvent în educație, familie, sport, psihologie, dar și în management și la locul de muncă. Ea poate însemna simpla apreciere pentru progrese, un feedback constructiv sau oferirea de resurse și sprijin pentru a continua. Încurajarea se diferențiază de lauda pură prin concentrarea pe efortul și strategia individului, nu doar pe rezultatul final.

Termeni afiliați includ sprijin, motivație și stimulare; antonimele relevante sunt demotivare și descurajare. Cultura socială poate influența modul în care încurajarea este exprimată. În cercetare, efectele sale depind de autenticitate, momentul acordării și potrivirea nevoilor persoanei.