Încânta

Încânta is a Romanian verb meaning to enchant, to delight, or to charm. It can be used in literal senses—to enchant with magic or beauty—and in figurative senses, such as to delight an audience or to captivate someone with one's attributes or performance. The noun form is încântare; the adjective forms are încântător (masc.) / încântătoare (fem.); the past participle is încântat (masc.) / încântată (fem.).

Etymology and roots: the verb derives from Latin incantare, meaning “to recite magical formulas,” from incantus (chant) and cantare (to sing). The prefix în- reflects phonetic assimilation in Romanian. The word is related to other Romance terms for enchantment and to the idea of chanting or incantation.

Usage and sense: încânta is commonly used with a direct object, often with pe or la, as in a încânta pe cineva (to enchant someone) or a încânta publicul (to delight the audience). It also appears in phrases describing beautiful or impressive qualities, such as a prezentare încântătoare (an enchanting presentation), or a voce încântătoare (an enchanting voice). In a broader sense, it expresses a strong positive impact on emotion or admiration.

Conjugation and forms: infinitive a încânta; participle încântat/încântată. Present indicative forms include eu încânt, tu încânți, el/ea încântă, noi încântăm, voi încântați, ei/ele încântă. Perfectul compus: eu am încântat, tu ai încântat, el/ea a încântat, noi am încântat, voi ați încântat, ei/ele au încântat. The word has synonyms such as fascina, fermeca, charms; antonym is plictisi (to bore).

See also: fascina, fermeca, încântare.