vizualitate

Vizualitate este un termen românesc care desemnează calitatea, caracterul sau dominanța aspectului vizual al unui obiect, fenomen sau mediu. El poate descrie atât capacitatea de percepție vizuală a unei persoane, cât și modul în care imaginea sau mediul vizual contribuie la înțelegerea și experiența lumii. Cuvântul este format de la adjectivul vizual, prin sufixul abstract -itate, și este folosit în domenii precum filosofia percepției, psihologia cognitivă, studiile culturale și teoria critică pentru a aborda relația dintre vedere, imagine și sens.

Originea termenului este modernă: în română s-a consolidat prin împrumuturi din limbile romanice moderne, iar în paralel există termenul vizualizare pentru procesul de a face vizibil sau de a reprezenta datele în formă grafică.

În filosofie și psihologie, vizualitatea se referă la procesul și calitatea percepției vizuale, la modul în care ochiul și creierul construiesc imaginea și la felul în care vizualul contribuie la cunoaștere.

În arta și studiile culturale, vizualitatea examinează modul în care imaginea, designul și practicile vizuale structurează semnificația, relațiile de putere și identitatea în societate.

În studiile de mass-media, vizualitatea este văzută ca o practică socială care setează ce este legitim să fie văzut, cum se proiectează vizibilitatea și cum imaginea modelează percepția publică.

Notă terminologică: în română termenul pentru reprezentarea vizuală a datelor este, de obicei, vizualizare; vizualitate se referă mai degrabă la calitatea vizuală și la cultura vizuală, nu la acțiunea de a reprezenta date.