tuneluri

Tunelurile sunt pasaje subterane sau subacvatice construite pentru a permite circulația oamenilor și a vehiculelor, precum și pentru dirijarea utilităților în mediul urban sau rural. Ele pot servi ca tuneluri de transport (drumuri, căi ferate, metrou), pentru drenajul și captarea apei, sau pentru instalații de conducte, cabluri și gaze. Durabilitatea, siguranța și costurile depind de geologie, adâncime și scop.

Metodele de construire variază în funcție de adâncime, geologie și scop. Cut‑and‑cover implică săparea unei tranșe, montarea pereților și a plafonului, apoi acoperirea. Forajul cu TBM (tunnel boring machine) creează secțiuni circulare prin rocă sau depozite, urmate de montajul segmentelor din beton. Tunelurile îngropate sub apă folosesc segmente prefabricate conectate sub fundul apei. În multe cazuri, se utilizează sisteme de ventilație, iluminare și siguranță.

Tipuri principale includ tuneluri de transport (rutier, feroviar, metrou), tuneluri de utilități (ape, gaze, energie, fibre optice, cabluri electrice), tuneluri de drenaj și canalizare, precum și tuneluri miniere. Exemple notabile: Tunelul Channel dintre Regatul Unit și Franța, Gotthard Base Tunnel din Elveția; rețelele de metrou din marile orașe.

Istorie și siguranță: Istoria tunelurilor datează din antichitate, cu exemple de tuneluri pentru drenaj și navigație. În Evul Mediu și în perioada industrială au apărut tuneluri în scopuri miniere și de transport. Proiectele moderne folosesc standarde stricte de ventilație, iluminat, evacuare în caz de urgență, detecția incendiilor, monitorizarea stabilității și întreținerea regulată pentru siguranța utilizatorilor.