tomografii

Tomografii este un domeniu al imagisticii medicale care se ocupa cu obtinerea de imagini ale interiorului corpului sub forma de sectiuni sau volume tridimensionale, prin reconstructia datelor de proximitate. Scopul tomografiei este de a vizualiza structuri anatomice si patologii cu un grad ridicat de claritate, in timp ce minimizeaza invazia asupra pacientului.

Istorie si dezvoltare: Ideile au fost dezvoltate la mijlocul secolului XX de catre Godfrey Hounsfield si Allan Cormack; contributiile lor au dus la aparitia primului scanner CT in anii 1970; in 1979 au primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina.

Principii: Tomografia implica emiterea unui fascicul de radiatii sau semnal si masurarea atenuarii efectuate de tesuturi; datele sunt colectate din unghiuri multiple in jurul obiectului; reconstructia se realizeaza cu algoritmi precum filtrare in back-projection sau metode iterativ; rezultatul sunt sectiuni transversale ale corpului ce pot fi combinate intr-un volum 3D.

Modalitati: Tomografia computerizata (CT) foloseste raze X si detectoare pentru a produce imagini cu rezolutie buna a tesuturilor si oaselor; expunerea la radiatii este o consideratie importanta. Tomografia prin emisie de pozitroni (PET) si tomografia cu emisie de fotoni unici (SPECT) ofera informatii functionale si metabolice, adesea in asociere cu CT sau RM. Tomografia prin rezonanta magnetica (RM) ofera imagini cu contrast ridicat pentru tesuturi moi si nu foloseste radiatii ionizante. Exista si tomografii optice si alte forme de tomografie specializate.

Aplicatii si limitari: Tomografiile sunt utilizate in medicina pentru diagnostic, planificarea tratamentelor si monitorizarea raspunsului la terapie, in special in oncologie, neurologie, cardiologie si ortopedie. Limitari includ expunerea la radiatii (in cazul CT), costuri, timpul de scanare si contraindicatii pentru RM (implanturi metalice, claustrofobie).