titlurile

Titlurile este pluralul substantivului titlu, folosit în limba română pentru a desemna denumirea sau eticheta atribuită unei entități. În funcție de context, titlurile pot indica: denumirea unei opere (carte, film, articol), un titulatura profesională sau academică (doctor, profesor, domn), sau un drept de proprietate (titlu de proprietate). Prin această varietate, termenul apare în biblioteci, documente oficiale, registre juridice și formulare administrative.

În practică, titlurile se întâlnesc în mai multe registre. În bibliografie și catalogare, se vorbește despre titlu original, titlu tradus sau titluri alternative, iar în catalogare se furnizează adesea și informații despre autor, anul publicării și editura. În context social sau instituțional, se folosesc titluri de politețe sau ranguri înaintea numelui (de exemplu, domnul, doamna, profesorul), iar în dreptul civil apare noțiunea de titlu de proprietate, prin care se confirmă dreptul asupra unui bun.

În ortografie, regulile românești de scriere a titlurilor recomandă, în general, să se folosească majusculă la primul cuvânt și la numele proprii dintr-un titlu, iar restul cuvintelor se scriu cu litere mici. Diferențele de stil pot exista între ghiduri, de exemplu unele stiluri italice sau titluri cu cuvinte majuscule la fiecare cuvânt major. De asemenea, sensul poate conflua între categoria de denumire a unei opere și categoria de titulatură personală sau juridică.

Titlurile au o importanță practică în catalogare, citare, drept și comunicare, asigurând identificarea clară a entităților în contexte meta-textuale, juridice sau administrative.