simurilor

Simțurile, în forma simțurilor, reprezintă modalități fundamentale prin care oamenii și multe alte organisme percep mediul înconjurător. Ele facilitează identificarea obiectelor, orientarea în spațiu și reacția adecvată la stimuli.

Principalele simțuri clasice sunt vederea, auzul, mirosul, gustul și atingerea. Vederea se bazează pe fotoreceptori în retină, iar informația ajunge în cortexul occipital. Auzul implică receptori în urechea internă, cu semnale transmise prin nervul VIII către centrele din creier. Mirosul depinde de receptori olfactivi din cavitatea nazală și se proiectează către sistemul limbic și către cortexul olfactiv. Gustul este detectat de papilele gustative, iar semnalele ajung la cortexul gustativ. Atingerea înregistrează stimulări tactile, termice și dureroase prin receptori din piele, transmiterea făcându-se către cortexul somatosenzorial.

Pe lângă aceste cinci, sistemul senzorial include și simțuri facultative precum propriocepția (conștientizarea poziției și mișcării corpului), vestibularul (echilibrul și orientarea spațială) și nociceția (durerea). Sistemul somatosenzorial integrează diferite contacte cu mediul, temperatura și durerea, contribuind la percepția corporală unitară.

Procesarea senzorială implică transducția stimulilor în semnale nervoase, transmiterea prin arce nervoase și trecerea prin talamus, cu apoi implicarea unor regiuni corticale specifice: vederea în occipital, auzul în temporal, gustul în cortexul gustativ, iar mirosul având conexiuni directe cu sistemul limbic; atingerea este procesată de cortexul somatosenzorial. Percepția este influențată de atenție, experiență, context și factori culturali.