rezistenta

Rezistența, în accepțiunea generală a termenului, este capacitatea unui sistem, material sau organism de a opune o reacție sau o opoziție la o acțiune externă. Termenul este folosit în fizică, inginerie, biologie și istorie pentru a descrie cum se manifestă opoziția sau toleranța la stimuli, presiuni sau schimbări de mediu.

În fizică, rezistența electrică (R) reprezintă opoziția unui conductor la curentul electric. Se măsoară în ohmi (Ω) și este legată de tensiune și curent prin legea lui Ohm: V = I × R. Rezistența determină cât curent poate trece printr-un material; aceasta depinde de material, lungime, secțiune și temperatură, calculându-se de obicei după formula R = ρ × L / A, unde ρ este rezistivitatea.

În inginerie și științe materiale, termenul poate desemna rezistența mecanică: capacitatea unui element de a suporta sarcini până la deformare plastică sau rupere. Se evaluează prin proprietăți precum rezistența la tracțiune, duritatea și modul de comportare la solicitări, în funcție de tipul de rigiditate sau de impact.

În biologie și medicină, rezistența descrește eficacitatea tratamentelor prin capacitatea organismelor de a supraviețui expunerii la factori aplicativi, de exemplu agenți antimicrobieni sau pesticizi. Rezistența la antibiotice apare când microorganismele dezvoltă mecanisme ce reduce eficacitatea terapiei, devenind o problemă majoră de sănătate publică.

În istorie, termenul poate desemna mișcări sau grupuri organizate care opun rezistență ocupației sau regimurilor autoritare, cum ar fi rezistența împotriva ocupației sau regimurilor totalitare din diferite contexte istorice.