reprogramarea

Reprogramarea este procesul de modificare a programării unui sistem pentru a schimba funcțiile sau comportamentul acestuia. Termenul este folosit în mai multe domenii, precum informatică, biologie, neuroștiințe și psihologie, de obicei pentru a sugera transformarea modului în care un sistem răspunde la stimuli sau sarcini.

În informatică și tehnologie, reprogramarea se referă la actualizarea sau rescrierea software-ului sau a firmware-ului unui dispozitiv, la reconfigurarea sistemelor sau la adaptarea acestora la noi cerințe prin intermediul configurărilor, API-urilor sau scripturilor. Ea poate implica modificarea codului sursă, reîncărcarea firmware-ului sau schimbarea setărilor de operare pentru a îmbunătăți performanța, securitatea sau compatibilitatea.

În biologie și biotehnologie, reprogramarea celulară descrie transformarea directă a tipului celular prin modificări la nivel genetic sau epigenetic, sau reprogramarea de la celule somatice la stadiul de celule stem pluripotente (de exemplu, celulele stem pluripotente induse, iPSCs). Procesul este descris la nivel conceptual prin introducerea unor factori de transcripție, ceea ce poate facilita modelarea bolilor, cercetarea terapiei și regenerarea țesuturilor. Provocările includ eficiența redusă, riscul de mutații și aspecte etice și de reglementare.

În domeniile psihologice și educaționale, termenul poate desemna tehnici de modificare a raționamentelor, convingerilor sau schemelor mentale prin terapie, exerciții educative sau strategii de ajustare a comportamentului, cunoscute ca reprogramare cognitivă sau comportamentală. Limitele includ variația răspunsurilor individuale și necesitatea supravegherii profesionale.

Reprogramarea ridică întrebări privind securitatea, etica și responsabilitatea, în special în contexte medical, de software critic sau de infrastructură. Deși poate oferi beneficii semnificative, implementările sunt supuse reglementărilor și evaluărilor de risc.