pesticidelor

Pesticidele reprezintă substanțe sau amestecuri destinate prevenirii, distrugerii sau controlului dăunătorilor, cum ar fi insectele, buruienile, fungi sau rozătoarele, precum și agenților patogeni. Ele sunt utilizate în agricultură, horticultură, sănătate publică și gospodării pentru a proteja culturile, stocurile sau spațiile de locuit de efectele dăunătorilor.

Principalele categorii includ insecticidele, herbicidele, fungicidele, rodenticidele, acaricidele și nematicidele. De asemenea, există biopesticide, care utilizează agenți biologici (microorganisme, toxine produse de plante sau feromoni) și diverse formulări, de la soluții la pulberi sau emulsii.

Reglementarea pesticidelor variază de la țară la țară, dar în multe jurisdicții se bazează pe evaluarea riscurilor și aprobarea substanțelor active. În Uniunea Europeană, de exemplu, se efectuează evaluări de siguranță pentru oameni, animale și mediu, se autoriză substanțele active și se impun etichetarea clară a modului de utilizare, a dozelor și a măsurilor de protecție. Politicile actuale încurajează managementul integrat al dăunătorilor (IPM), care recomandă utilizarea pesticidelor ca ultimă soluție, în tandem cu controale non-chimice, monitorizare și rotații de produse.

Efecte și provocări: utilizarea pesticidelor poate implica riscuri pentru sănătatea umană, pentru polenizatori, apă și biodiversitate. Persistența în mediu, scurgerile și derivația în zone ne-țintite pot apărea. Apariția rezistenței la dăunători poate reduce eficacitatea, necesitând strategii adecvate de gestionare și reglementări mai stricte.

Istorie: utilizarea pesticidelor a evoluat de la practici antice, bazate pe plante și extracte, la soluții sintetice moderne în secolul XX. După al Doilea Război Mondial, utilizarea a crescut în intensitate, iar reglementările au devenit mai stricte în scopul protecției sănătății și mediului. Astăzi, obiectivul este echilibrarea producției agricole cu siguranța și sustenabilitatea mediului.