osmolaritu

Osmolaritatea, cunoscută și ca osmolaritate, este o masură a concentrației de particule osmotically active într-o soluție, exprimată în osmoli pe litru de soluție (de obicei miliosmoli pe litru, mOsm/L). Se diferențiază de osmolalitate, care este raportul în osmol/kg solvent. Osmolaritatea reflectă numărul total de particule care pot exercita efect osmotic în lichid.

Calculul se bazează pe concentrația solutului și pe factorul van’t Hoff, care reprezintă numărul de particule rezultate în soluție, în cazul în care solutul se dizociaza. În general, Osmolarity ≈ Σ ci × vi, unde ci este molaritatea solutului și vi este numărul de particule rezultate. Exemple: glucoza nu se disociază (vi ≈ 1), NaCl se disociază în Na+ și Cl− (vi ≈ 2). Pentru soluții frecvente, 0,9% NaCl are aproximativ 308 mOsm/L, iar o soluție de glucoză 5% are aproximativ 277 mOsm/L.

Măsurarea osmolarității se face prin osmolimetre, care pot utiliza depresia punctului de friguere sau presiunea de vapori. Osmolaritatea este influențată de temperatura și volumul soluției, iar în multe contexte de fiziologie se preferă osmolalitatea, deoarece este mai puțin dependentă de temperatură și de densitate.

Roluri și aplicații: osmolaritatea este utilă în fiziologie, medicina clinică și chimie pentru a evalua echilibrul hidric și concentrațiile de solute din fluide corporale. Valorile normale ale fluidelor corporale sunt de ordinul a câteva sute mOsm/L: plasma și lichidul extracelular în jur de 275–295 mOsm/L. Dezechilibre osmolarita pot indica deshidratare, hiperosmolaritate sau hiposmolaritate, afectând echilibrul celular.