osmolaritatea

Osmolaritatea este o măsură a concentrației de particule disociate în soluții, exprimată în osmol (osmoles per kilogram de solvent). Aceasta reprezintă numărul total de particule osmotice (ioni, molecule sau particule disociate) dintr-o soluție, per kilogram de solvent pur. Osmolaritatea este crucială în biologie, chimie și medicină, deoarece influențează procesul de osmoză, care este esențial pentru transportul de substanțe în celule și în organisme.

Osmolaritatea se distinge de osmolalitatea, care este măsurată în osmol/kg de solvent, în timp ce osmolalitatea este definită ca osmol/kg de solvenți totali (incluzând apă și alte solvenți). În practică, pentru soluții diluate, cele două valori sunt aproape egale datorită densității aproape constante a apei.

Un exemplu de calcul al osmolarității este reprezentat de soluții de sare (NaCl). Un gram de NaCl disociat în apă produce două particule (Na+ și Cl-), astfel încât o soluție de 1 molală (1 mol/kg) de NaCl va avea o osmolaritate de 2 osmol/kg. În contrast, soluții neelectrolite, cum ar fi glucoza, nu se disociă și au o osmolaritate egală cu concentrația lor molară.

Osmolaritatea este importantă în medicină pentru a evita complicații legate de deshidratare sau diluție excesivă a celulelor, cum ar fi în tratamentele cu diuretice sau în transfuzii de soluții parenterale. De asemenea, este utilă în studiile de biochimie și în procesul de preparare a soluțiilor pentru experimentarea în laborator.