mutualismului

Mutualismul este o formă de interacțiune biotică în care două organisme își oferă reciproc beneficii, contribuind la supraviețuirea, creșterea sau reproducerea lor. Relația poate fi obligatorie, în sensul în care organismele depind în mod esențial una de cealaltă, sau facultativă, în care cooperarea este utilă, dar nu indispensabilă.

Printre exemple se numără polinizarea mutualistă între plante cu flori și insecte, în care polenizarea asigură reproducerea plantelor iar albinele sau alte insecte primesc nectar; dispersia semintelor de către animale, care contribuie la răspândirea plantelor; firma și fungi din rădăcinile plantelor, prin micorhize, care cresc absorbția de apă și nutrienți în schimbul carbohidraților furnizați de plante; sincronizarea cu bacterii fixatoare de azot în leguminoase; mutualismele dintre licheni (ciupercă și alga) și microbiomul intestinal în unele animale, care facilitează digestia sau obținerea nutrienților.

La nivel evolutiv, mutualismele pot implica coevoluție și adaptări reciproce, dar pot exista și conflicte sau perturbări, cum ar fi „înșelarea” partenerului sau schimbări de condiții care reduc beneficiile. În ecologie, mutualismele contribuie la ciclul nutrienților, la productivitatea ecosistemelor și la stabilitatea comunităților, fiind clasificate în funcție de specializare (mutualism specific vs difuz) și de dependența gazdă (obligatoriu vs facultativ).