motivele

Motivele este forma articulată, la pluralul trei, a substantivului motiv în limba română. Este utilizată pentru a desemna motivele sau cauzele unor acțiuni, decizii sau evenimente, de obicei cu sensul de rațiuni sau motive invocate.

Etymologie și gramatică: motiv provine din latinescul motivus, cu înțeles legat de mișcare sau cauză. În română, flexiunea la plural este motive, iar momentul cu articol poate apăra ca motivele, indicând forma definită a subiectului. În funcție de context, termenul poate însemna atât rațiuni, cât și teme recurente sau idei figurative în opere literare sau muzicale.

Sensuri și utilizări: în viața cotidiană, motivele se referă la rațiunile pentru care cineva face un lucru sau ia o decizie. în drept, în criminologie sau în psihologie utilitatea termenului este de a descrie scopul sau impulsul din spatele unei fapte. în literatură, film sau artă, motivul poate desemna un element tematic sau un motiv recurent care structurează narațiunea. în muzică, motivul (plural motive) denotează o idee melodic/ritmică scurtă și recognoscibilă, care se repetă și se dezvoltă pe parcursul unei compoziții.

Exemple: „Motivele deciziei sale nu au fost făcute publice.” „Motivația unei hotărâri poate include motive economice, sociale sau personale.” „În operă, motivele recurente conferă coerență tonală.”

Vezi și: motiv, motivare, motivație.