frânele

Frânele reprezintă ansamblul de dispozitive destinat să reducă sau să oprească mișcarea unui vehicul sau al unei mașinării. Ele funcționează prin transformarea energiei cinetice în căldură prin frecare între elemente de fricțiune, de obicei plăcuțe sau saboți, și suprafețe de contact cum ar fi discuri sau tamburi. În majoritatea sistemelor moderne, forța de frânare este transmisă de la pedala șoferului printr-un cilindru principal spre sisteme de frânare aflate la roți.

Componentele principale includ pedala de frână, cilindrul principal, conductele hidraulice, cilindrii la roți, precum și elementele de frecare – plăcuțe de frână, saboți, discuri sau tambure. Sistemele moderne pot include, de asemenea, frânare electrică sau regenerativă în vehiculele electrice și hibride, precum și bucle electronice de control.

Din punct de vedere al arhitecturii, există frâne cu discuri (frâne disc) și frâne pe tambur. Frânele pot fi hidraulice, mecanice sau asistate electronic. Sistemele moderne încorporează controlul electronic al stabilității (ESC) și frânare antiblocare (ABS), precum și distribuția electronică a forței de frânare (EBD). În unele vehicule, frânarea regenerativă ajută la convertirea energiei cinetice în energie electrică în timpul decelerării.

Întreținerea este cheia siguranței: verificarea uzurii plăcuțelor și discurilor, nivelului lichidului de frână, aerisirea sistemului, identificarea scurgerilor și monitorizarea eventualelor vibrații sau scăderi ale răspunsului la frânare. Semnele de uzură excesivă sau supraîncălzire necesită intervenție tehnică promptă.