difuzorul

Difuzorul este un dispozitiv electroacustic destinat transformării semnalului electric în sunet. Este folosit în sisteme de redare audio, radiouri, televizoare, boxe portabile și căști, dar poate apărea și ca componentă a sistemelor profesionale de sonorizare. În esență, difuzorul face ca o membrană să vibreze în conformitate cu semnalul acoustic, generând unde sonore care se propagă prin aer.

Există mai multe tipuri de difuzoare. Cele mai comune sunt difuzoarele dinamice, care folosesc o bobină de voce în câmp magnetic pentru a mișca o membrană sau un con. Difuzoarele electrostatice folosesc o membrană subțire între electrozi, în timp ce cele piezoelectrice exploatează efectul piezoelectric. Difuzoarele cu bandă (ribbon) utilizează o bandă subțire conductoare ca membrană. În aplicații profesionale, pot exista și difuzoare specializate pentru frecvențe înalte sau pentru extrapolare în spații mari.

Construcția tipică a unui difuzor include o membrană sau con, o bobină de voce, un magnet permanent și o ramă. Sistemul poate integra un cabinet acustic, care poate include difuzoare dedicate pentru frecvențe joase (woofer) și înalte (tweeter). În instalații complexe, este folosit un crossover pentru a separa semnalul în diferite benzi de frecvențe adresate fiecărui difuzor.

Parametrii cheie ai difuzoarelor includ răspunsul în frecvență, impedanța, sensibilitatea și distorsiunea. Capacitatea de a converti eficient semnalul electric în sunet depinde de materialele membranelor, de geometria diafragmei și de proiectarea carcasei, precum și de calitatea conexiunilor electrice.

Istorie și utilizări: difuzoarele moderne s-au dezvoltat în prima jumătate a secolului XX, odată cu progresele în amplificare și materiale de difuzie. Difuzoarele dinamice au devenit standard în multe aplicații audio, de la hi-fi la sonorizare profesională, iar tehnologiile au evoluat către modele compacte, cu performanțe din ce în ce mai clare și eficiente.