difuzoarele

Difuzoarele sunt dispozitive electroacustice utilizate pentru a transforma semnalele electrice în unde sonore. Ele sunt componentele principale ale sistemelor audio, de la boxe portabile la sisteme de înaltă fidelitate. Un difuzor tipic constă dintr-un con flexibil (din hârtie, plastic sau materiale compozite), o bobină de voce în câmp magnetic, un magnet permanent și un mecanism de suspensie care permite mișcarea înainte și înapoi a conului.

Când semnalul electric variază, bobina de voce creează o forță magnetică care determină mișcarea conului, producând variații de presiune în aer și, în consecință, sunet. Difuzoarele pot fi clasificate după frecvențe în woofere (bas), midrange (medii) și tweeter (înălt), sau pot fi combinates în configurații cu două sau trei paliere. Difuzoarele pot fi pasive (fără amplificator încorporat) sau active (cu amplificator încorporat). În funcție de sistemul de alimentare, pot utiliza un crossover extern sau intern pentru a ghida semnalul către difuzoarele corespunzătoare.

Construcția poate include diferite tipuri de carcase: cutie închisă, cutie reflex (bass-port) sau horn. Aceste opțiuni afectează răspunsul în frecvențe, eficiența și distorsiunea.

Istoric: difuzoarele dinamice au fost dezvoltate în anii 1920, iar în secolul XX au fost rafinate în scopuri Hi-Fi și audiofilie.

Caracteristici tehnice: impedanța tipică a difuzoarelor de box este de 4–8 ohmi, sensibilitatea exprimă cât de tare ar trebui să sune la o putere dată, iar puterea RMS indică limita de alimentare sigură.