culorile

Culorile reprezintă proprietăți perceptuale ale luminii reflectate sau emise de obiecte, rezultatul interacțiunii dintre proprietățile luminii, materialul obiectului și procesarea vizuală a creierului. Ele se manifestă prin nuanțe, saturare și luminozitate, iar percepția culorii este influențată de contextul iluminării, de condiția ochilor și de experiența individului. Culorile joacă un rol central în artă, design, comunicare vizuală și știință.

Din punct de vedere fizic, culoarea este asociată cu lungimea de undă a luminii vizibile, aproximativ între 380 și 740 nanometri. Lumina albă poate conține o combinație de lungimi de undă; obiectele reflectă sau emit anumite lungimi, iar creierul interpretează acest semnal ca nuanțe diferite.

Modelele de culoare descriu cum se poate reproduce sau descrie culoarea. În lumina (model aditiv), principiile primare sunt roșu, verde și albastru; combinarea acestora produce alte nuanțe, secundare fiind galben, magenta și cyan. În pigmenti (model subtractiv, folosit în imprimare), primarele sunt cyan, magenta și galben, iar negru este adăugat pentru adâncime. Alte spații de culoare includ HSV/HSL, care o descriu în funcție de ton, saturație și luminozitate.

Percepția culorilor este și culturală: semnificațiile pot varia între culturi și contexte sociale, de la simboluri la asocierea cu stări emoționale. În proiectare, alegerea culorii afectează lizibilitatea, contrastul și impactul vizual, iar gestionarea culorii este esențială în designul digital și imprimare.

Cunoașterea culorii implică fiziologie, neuroștiință și psihologie, precum și practică în artă și industrie. Într-un sistem vizual, culorile facilitează comunicarea rapidă și distinctă a informației.