constructivismul

Constructivismul este o teorie a învățării care susține că indivizii creează activ propriile lor cunoștințe și înțelegere prin experiențele lor. Mai degrabă decât să fie receptori pasivi de informații, se consideră că learners construiesc activ semnificație prin interacțiunea cu mediul și prin reflectarea asupra acestor interacțiuni. Această perspectivă pune accentul pe rolul experienței anterioare și pe contextul în care se produce învățarea.

Există mai multe ramuri ale constructivismului, inclusiv constructivismul cognitiv și constructivismul social. Constructivismul cognitiv, asociat cu Jean Piaget, se concentrează pe modul în care indivizii construiesc cunoștințe la nivel individual prin procese precum asimilarea și acomodarea. Constructivismul social, influențat de Lev Vygotsky, subliniază importanța interacțiunii sociale și a colaborării în procesul de construcție a cunoștințelor. În acest cadru, învățarea este văzută ca un proces colaborativ, mediat de limbaj și de cultură.

În practică, constructivismul promovează metode de predare active și centrate pe elev, cum ar fi învățarea bazată pe probleme, învățarea bazată pe proiecte și învățarea prin descoperire. Aceste abordări încurajează elevii să pună întrebări, să exploreze și să-și aplice cunoștințele într-un mod semnificativ. Profesorii acționează ca facilitatori, ghidând și susținând elevii în procesul lor de explorare și de construire a înțelegerii.