cacheurile

Cacheurile este pluralul termenului cache, împrumutat din engleză, și poate desemna două concepte principale în limba română: în informatică, un spațiu de stocare temporară destinat accelerării accesului la date; și în contexte istorice sau arheologice, depozite ascunse de bunuri sau obiecte de valoare. Aceste sensuri pot fi separate, dar se folosesc în mod distinct în practică.

În informatică, cache-urile sunt zone de stocare rapide situate în apropierea unităților de procesare sau în infrastructurile de internet. Ele păstrează versiuni ale datelor sau instrucțiunilor frecvent utilizate pentru a reduce timpul de acces și pentru a crește performanța sistemelor. Leagă un lan de niveluri (L1, L2, L3) în procesoarele moderne, precum și cache-uri de browser, cache de disc și cache-uri de rețea. Principiile includ localitatea temporală și spațială, politici de înlocuire (LRU, FIFO) și menținerea coerenței în sistemele cu procesoare multi-core.

În arheologie și istorie, cacheurile se referă la depozite ascunse de bunuri, adesea ascunse pentru siguranță sau pentru a păstra comori potențiale. Acestea pot conține metal, monede, unelte sau obiecte rituale, fiind descoperite în peșteri, sub pereți, la temeliile clădirilor sau în așezări părăsite. Localizarea și contextul provenienței sunt cruciale pentru datarea și interpretarea lor. Descoperirile sunt evaluate în vederea protejării patrimoniului și a documentării istorice.

Originea cuvântului este împrumutată din engleză, prin intermediul termenului cache. În română, poate fi întâlnit sub forma cache-urile sau cacheuri; ambele variante fiind în uz. În practică, sensul se stabilește prin context: informatic sau arheologic.