Tritiu

Tritiu, cunoscut și sub numele 3H sau T, este izotopul greu al hidrogenului. Are în nucleul său un proton și doi neutroni, este radioactiv și instabil. Timpul său de înjumătățire este aproximativ 12,32 ani, iar dezintegrarea are ca rezultat heliu-3 prin emisie beta minus, energia maximă a electronului emis fiind în jur de 18,6 keV.

În natură apare în cantități foarte mici în atmosferă și în apa de suprafață, ca produs al interacțiilor cosmice. De asemenea, poate fi produs artificial în reactoare nucleare, în principal prin reacția 6Li(n,α)3H, urmare a capturii neutronice a lithium-6. Se poate forma și în reacții de fuziune experimentală.

Utilizările principale ale tritiului includ utilizarea ca tracer (etichare radioactivă) în biologie, ecologie și studii asupra circulației apei, deoarece poate fi încorporat în apa tritiată (HTO) și în compuși organici. În iluminat, tritiul este folosit ca sursă de lumină în tuburi sigilate auto-luminate, în semnalele de ieșire și în unele ceasuri, unde emisia beta aprinde un strat de fosfor pentru lumină continuă. În cercetarea în fuziune, deuteriu-tritiu este un combustibil principal studiat pentru reacții eficiente.

Siguranța și reglementările privesc manipularea tritiului ca material radioactiv: expunerea poate fi periculoasă dacă se inhalează sau se ingeră, iar eliminarea, depozitarea și monitorizarea sunt reglementate strict.