Irrefutare

Irrefutare este un substantiv în limba română care desemnează actul de a contrazice sau de a demonstra falsitatea unei afirmații, teze sau presupuneri, prin argumente, dovezi sau raționament logic. În uz curent, termenul se referă în principal la procesul de contrazicere sau de demontare a unei idei, mai ales în contexte argumentate, științifice sau juridice.

Din punct de vedere etimologic, irrefutare este o formă derivată prin adăugarea prefixului de negare ir- la cuvântul refutare (din lat. refutatio), iar în practică este utilizată ca sinonim aproximativ al refutării în anumite registre, deși poate avea și nuanțe specifice.

Utilizări

În filosofie și logică, irrefutarea se referă la prezentarea unui argument sau a unei dovezi suficiente pentru a demonstra că o ipoteză este falsă. În drept, termenul poate descrie contestarea unei afirmații sau a probelor prin mijloace contrare sau prin interpretarea legilor. În științe sociale și în jurnalism, irrefutarea apare ca o evaluare critică a afirmațiilor, marcând respingerea sau demontarea acestora prin fapte și raționamente riguroase.

Vezi și

refutare, contrazicere, demonstrarea falsității, argument contrar.