Acordare

Acordare este un substantiv feminin în limba română, care desemnează actul de a acorda sau de a conferi ceva cuiva. Sensul poate viza atribuirea unei drepturi, acordarea unei facilități, a unei burse, a unui împrumut sau a unei autorizații, precum și procesul prin care o entitate pune la dispoziție resurse sau favoruri. În uz curent, acordarea reflectă transferul de beneficii sau de responsabilități dinspre o parte către alta.

Etimologic, acordarea derivă din verbul a acorda, ce înseamnă a oferi, a conferi sau a aduce în conformitate. Sensul de a conferi drepturi sau ajutoare poate fi întrețesut cu utilizări în domeniul juridic, administrativ și financiar. În muzică, termenul se poate referi la activitatea de acordare (tuning) a unui instrument sau, în unele contexte, la formarea unui acord, deși sensul de consens se exprimă de regulă prin cuvântul acord.

Domenii de utilizare includ drepturile sociale și economice (acordarea de pensii, burse, ajutoare sociale, credite sau autorizații), finanțe (acordarea de credite sau linii de finanțare), precum și proceduri administrative sau bugetare legate de autorizări sau de redistribuirea resurselor. În redactarea juridică sau administrativă, acordarea este adesea însoțită de condiții, termene, criterii de eligibilitate sau rapoarte de control.

Termeni înrudiți includ acord, acordant, acordător, acordaj (utilizat în domenii tehnice). Acordarea, ca proces sau ca rezultat, apare frecvent în documentația oficială și în comunicările instituționale.