redistribuirea

Redistribuirea este procesul prin care resursele economice sunt transferate de la unele grupuri la altele, cu scopul de a reduce inegalitatea și de a promova coeziunea socială. În sens fiscal și bugetar, redistribuirea se realizează în principal prin politici publice de impozitare și cheltuieli, care direcționează fonduri către familii cu venituri mici, persoane vulnerabile și servicii publice accesibile tuturor.

Mecanismele principale includ impozitul pe venit progresiv, contribuțiile de asigurări sociale, transferuri sociale (pensii, ajutoare de șomaj, alocații pentru copii, venit minim), precum și finanțarea serviciilor publice universale (sănătate, educație) și subvenții pentru locuințe ori transport. În unele sisteme se folosesc instrumente de redistribuire universale, cum ar fi prestațiile pentru toți cetățenii, sau țintite, adresate celor cu venituri sub praguri specifice.

Impact și dezbateri: redistribuirea poate reduce sărăcia și inegalitatea și poate consolida coeziunea socială, dar poate genera costuri fiscale, distorsiuni pe piața muncii și riscuri de evitare a impozitelor. Eficiența depinde de designul politicilor, de condițiile economice și de modul în care serviciile publice sunt integrate în sistem. Proiectele sunt adesea analizate prin orientări universale versus țintite.

În contextul României și al UE, redistribuirea este realizată prin sistemul de impozite, transferuri sociale și fonduri structurale, cu obiectivul de a reduce sărăcia și de a crește coeziunea socială, în cadrul unor constrângeri bugetare și cerințe de sustenabilitate.