întrerupe

Întrerupe este un verb românesc care înseamnă a opri sau a întrerupe un proces în curs sau o comunicare. Se poate referi la întreruperea unei convorbiri, a unei transmisii sau a unei activități, fie temporară, fie definitivă, în funcție de context.

Forma de prezent indicativ este: eu întrerup, tu întrerupi, el întrerupe, noi întrerupem, voi întrerupeți, ei întrerup. Perfectul simplu (perfectul compus) se formează cu auxiliarul avea: eu am întrerupt, tu ai întrerupt, el a întrerupt, noi am întrerupt, voi ați întrerupt, ei au întrerupt. Participiul pasiv este întrerupt; gerunziul este întrerupând. Verbul poate apărea atât în sensul de a întrerupe o acțiune în desfășurare, cât și în sensul de a întrerupe o legătură sau o emisie.

Etimologiea aduce cuvântul din latina interrumpere, cu prefixul în- combinat cu rădăcina rupt (a rupe). Astfel, sensul său de „a rupe în două, a intercală sau a opri” s-a păstrat în română într-un registru general, profesional sau colocvial, în funcție de context.

Substantivele conexe includ întrerupere (interruption) și întrerupător (dispozitiv de întrerupere a circuitului). Expresii uzuale sunt: a întrerupe o convorbire, a întrerupe alimentarea, a întrerupe un proces. De exemplu: Convorbirea a fost întreruptă de apelul telefonic. Întrerupe este folosit în vorbirea curentă, în mass-media și în contabilizarea interrupțiilor tehnice sau administrative.