întrerup

Întrerup este o formă verbală a verbului a întrerupe, dar poate desemna și, în contexte mai puțin obișnuite, un substantiv rar folosit pentru sensul de întrerupere. În uz curent, cel mai frecvent întâlnită este forma de indicativ prezent la persoana I singular: eu întrerup. Verbul este tranzitiv și poate avea ca obiect orice proces sau flux de activități care poate fi oprit sau suspendat.

Etimologic, a întrerupe derivă din latinescul interrumpere, format din prefixul inter- („între”) și rumpere/ruptum („a rupe”). Provine în română prin intermediul influențelor latine și romance, fiind înrudit cu termeni similari din alte limbi romanice, cum ar fi italiana o interrompere sau francezul interrompre.

Utilizare și exemple: ca verb, exprimă oprirea temporară sau întreruperea unei curse, transmisii, discuții sau procese. Exemple: „Profesorul a întrerupt ora pentru un moment”, „Emisia a fost întreruptă din cauza problemei tehnice”. Forma de participiu perfect: „am întrerupt” (am întrerupt conversația/emisia). În conversații tehnice sau juridice, poate apărea în sensul de a suspenda sau a descalifica, în funcție de context.

Substantivul asociat cu sensul de întrerupere este în general mai des exprimat prin cuvinte precum întrerupere sau interrupție; termenul „întrerup” ca substantiv este rar sau arhaic în afara unor formulări specifice. Întrerupătorul, în schimb, desemnează dispozitivul fizic care comută sau întrerupe curentul.